înfășurarea în avans (datorită textului lung)

„process-eez” ar putea proveni din rarul plural long u „-us” care se încheie cu latinescul u-declension of „processus” (care este doar un participiu intransitiv convertit într-un substantiv). În general, cazurile „Zee” ar putea semnala ceva special. În cele din urmă, s-ar putea îmbunătăți, de asemenea, doar sunetul terminațiilor e/I-ss-es.

am învățat odată de la un profesor universitar britanic de engleză de afaceri că procesul-Zee are dreptate, cu mult timp în urmă. Când l-am folosit un timp în urmă, un vorbitor nativ de limba engleză din SUA nu a fost pasionat de ea și a folosit process-es după aceea. De aceea am pus ceva timp în asta.

„processus”Intransitiv

Latin „processus” poate fi atât tranzitiv, cât și intransitiv, poate însemna aproape orice fel de mișcare pasivă de aici până acolo și invers. Ca o notă laterală, pentru mine, pare un pic ca flexibilitatea limbii engleze „vă rog”. Latina „processus” poate fi și un adjectiv masculin, care probabil a fost confuz chiar și pentru vorbitorul nativ Latin. Dar care este sensul său în limba engleză când vorbim despre”procese”? Este evident intransitiv, iar participiul este luat ca un nou fel dacă substantivul „intransitiv”. În Germană, l-ați numi „Vorgaenge”, care stă pur și simplu pentru sine, verbul „vorgehen” nu face aluzie la niciun obiect posibil din acel substantiv. Puteți „merge mai departe în acest fel”, dar nu dacă acest lucru a fost deja făcut sau se face și încercați să-l faceți un substantiv precum”mersul mai departe al drumului”. Nu sunt sigur dacă acest exemplu ajută, dar mi se pare destul de evident că substantivul „procese” folosește un verb intransitiv și venind dintr-un participiu, este pasiv. (De aceeași origine, există și „processio”, care a dus la procesiunea engleză ” / „proces”.)

u-declension

Latin „processus” este același atât la nominativ, cât și la acuzativ singular și plural, iar foarte rar u-declension subliniază caracterul pasiv al unui participiu (și poate chiar nucleul său intransitiv, nu sunt sigur de asta) chiar și la plural cu „u” provenind din participiul care se termină cu „-noi”.

cuvintele „proces / procese” arată că cineva nu a înțeles u-declinarea Latină. Când ” procesul „este” proces”,” procesele „sunt” procese”, astfel” procesele ” în sine ar trebui puse la îndoială. Dar, deoarece întrebarea este despre cum se pronunță „procese”, aceasta este doar o notă laterală.

Singular vs.plural

Din latină, franceza a preluat atât „processus”, cât și cuvântul francez scurtat „procec” (sg. = pl.) care este cuvântul pe care engleza l-a preluat în cele din urmă. „proc-uri” se înțelege ca „proces”. Astfel, „procesul” englezesc trebuie măsurat cu latinescul „processus”.

latinescul „processus” a fost chiar pe deplin adaptat de franceză: „processus m (plural processus)”. S-ar putea chiar să fie finalul francez „-us” care a deschis ideea de a spune pro-cess-eez în engleză, deoarece engleza nu are umlauts și ar putea folosi un „eu” lung în loc de „ue”.

în latină, pluralul se pronunță cu un „U” lung, permițând un sunet diferit între singular și plural, chiar dacă nu este în scrierea latină.A avea „procesul” scurtat ca singular și plural în engleză nu este astfel o soluție bună, deoarece pierde cumva șansa de a schimba sunetul între singular și plural. Un substantiv plural precum ” prossessed „ar intra în conflict cu utilizarea engleză existentă a verbului și sună ca sensul tranzitiv al verbului; mai mult, din punctul de vedere Latin, este ca un participiu dublu” processused”, deși acest lucru poate fi supravegheat, deoarece engleza nu are finalul”- us „și ar fi putut doar să o înlocuiască cu”- ed”. „- Ed ” nu este folosit în substantiv, ceea ce înseamnă în primul rând o pierdere a unui caracter pasiv. În același timp, este clar că „procesat” nu are sens pentru un verb intransitiv, deoarece ar suna ca și cum ceva ar putea fi procesat. Și verbele intransitive nu pot avea un obiect ca ceva.

„pro-cess-eez”

„pro-cess-eez” arată cumva caracterul pasiv și nu sună atât de greșit la a doua vedere, deoarece îndeplinește schimbarea necesară de la singular la plural împreună cu un indiciu că finalul „es” nu este același cu finalul normal englezesc „-es”. Denumirea procesului ” processee „și pluralul” processees „ar fi chiar mai în concordanță cu latina decât” procesul ” / „procesele” de astăzi.

„processee” nu există în limba engleză, astfel, există un spațiu, și deși „-ee” este în mod normal, a însemnat pentru o persoană (am citit recent un blog tech spunând „proces care”, dar că a fost, probabil, o eroare ;)?!), ar putea fi o excepție justificată păstrarea sensului pasiv în lipsa altor terminații substantivale („procesat” este tranzitiv, asta ar fi mai rău decât utilizarea „procesului” / „proceselor”). Rețineți că” destinatarul ” poate exista doar pentru că este tranzitiv.

o soluție ar putea fi, în general, să-l numim „processus” (scurt-ne în singular, lung-ne în plural) la fel cum au făcut romanii. Asta va suna „arogant educat”. Cu toate acestea, ar trebui luat în considerare poate, deoarece ar fi un cuvânt nou, care este mai ușor decât schimbarea unuia existent. Aș spune totuși că” Zee ” sună mai bine, ceea ce este cel mai important.

acum ce fel de cuvinte sunt disponibile pe care le putem compara cu processus și care ar justifica spunând „pro-cess-eez”, punând împreună ceea ce sa spus mai sus?

nu puteți compara „procesul” cu cuvinte precum adresa, rochia, stresul (verbe tranzitive) sau prințesa (deloc verb).

Ce zici de alte cuvinte latine u-declinare?

• situs

„situs” (Latină și engleză) este latină u-declension, provenind din sinere („a pune, a pune, a pune, a lăsa, a suferi, a permite”) și este astfel un cuvânt tranzitiv care nu se potrivește aici. Pluralul este doar ” site-uri „și nu” situs ” în engleză, ci ca un cuvânt tranzitiv, care nu face niciun rău ca atare.

• status

cu pluralul Latin fiind și statutul (chiar folosit ca atare în Germană), Statutul (stare Latină = stand) s-ar converti teoretic la ceva de genul „stoods” (plural) în engleză, deși engleza a făcut „state” din el. Caracterul pasiv nu se pierde pe deplin la plural, deoarece „t” păstrează cumva o parte din participiu. Utilizarea ” site-urilor „nu pare a fi o problemă, un indiciu că” pro-cess-eez „nu este necesar, dar este un cuvânt care se termină pe” t-us „și, prin urmare, nu este direct comparabil cu” – ess „unde” SUA ” a fost abandonat.

• abcesul și orice alt cuvânt care se termină cu „cess” din cedere cu declinarea u ar trebui să aibă aceeași pronunție ca proces.

• fetus: nu există verb real ca bază, provenind din Proto-Indo-European. Se pare că” fetus-eez ” este tendința și aici, care ar fi în concordanță cu declinarea u și poate cu originea foarte veche.

cuvinte tranzitive latine fără declinare u

• premise / promisiuni: aceasta devine „-Zee” poate pentru că participiul său tranzitiv se schimbă de la „- doamnă” până la „- mise”, care pare să urmeze o regulă. „missus „nu este, de asemenea, departe de” cessus”, ambele au” ss”, poate că aceasta este chiar întreaga regulă. Sau” – eez ” subliniază faptul că participiul este preluat ca substantiv prin înlocuirea „-SUA” cu „-e”, care ar putea fi și o regulă.

„Los Angeleez” ar putea proveni din Fondul spaniol care îl marchează ca fiind special. Vorbind engleza ” Angel „din Angeles este împotriva originii sale spaniole, iar” Zee ” este poate doar un marker că altceva a fost schimbat împotriva originii. Mai mult, finalul”- es „este spaniolul” – es”, Nu englezul, care în sine ar putea fi deja”marcat”.

cuvinte intransitive vest – germanice

„sit – sat-sat –> scaun / scaune” arată că o schimbare de la participiu la substantiv este normală.Dacă permiteți un „processee / processees” imaginar chiar și pentru articole, pentru a arăta caracterul pasiv și dacă ați luat scrierea cunoscută în mod obișnuit a „procesului / proceselor” ca dată, schimbarea sunetului cel puțin pentru plural către un final lung nu pare o idee rea.

sfârșitul tuturor

o mulțime de text pentru o presupunere de 50%, care este după cum urmează. „procesul” Latin „processus” doar aruncă lumină asupra unei tendințe cu o posibilă regulă în ea.

„-eez” are acest caracter ușor pasiv în pronunția unor terminații ale unor cuvinte latine destul de rare (u-declension, -cess, -miss) și pare să funcționeze ca un steag pentru specialitate ca atare.Folosind – o va ridica gândul că ceva se întâmplă și nimeni nu ar ști ce este a fost. Ceea ce ar putea explica „procesul-Zee” și care ar putea chiar să-l justifice în ochii mei. Fie că este vorba de umor despre o preluare dintr-o preluare Franceză greșită dintr-un cuvânt latin vag, care este acum probabil influențat din nou de dreptul Latin-francez sau nu. Limba engleză pare să aibă atât de mult haos din cuvintele sale italice adăugate și este atât de diferită în pronunție de ceea ce este scris de fapt, încât astfel de noi tendințe nu sunt surprinzătoare.

ar putea fi, de asemenea, o modă bună de a folosi „Zee” ca steag pentru a marca schimbări neobișnuite de la cuvintele împrumutate, nu este important dacă acel steag sună / este greșit în limba împrumutată sau în limba engleză. Este că nu există nici un conflict cu cazuri, cum ar fi „destinatari”. Mai mult, orice „es” slab la sfârșit sună mai puțin melodic decât un vocal mediu scurt și un „eez” lung la sfârșit.