potrivit Mahabharata (900 î.hr.), zona a fost acordată de cel mai mare rege Pandava Yudhishthira profesorului lor Dronacharya. Mai târziu este trecut în mâinile Imperiului Maurya către invadatori precum Parthian și Kushan și Yaudheya după ce au expulzat Kushanas din zona dintre Yamuna și Satluj. Yodheyas a fost subjugat de regele Rudradaman I al Indo-sciților și mai târziu de Imperiul Gupta și apoi de Hunas, care au fost răsturnați de Yashodharman din Mandsaur și apoi de Yashovarman din Kannauj. Zona a fost, de asemenea, condusă de Harsha (590 – 467 CE), Gurjara-Pratihara (mijlocul secolului al 7-lea CE până în secolul al 11-lea). Dinastia Tomara, care a fondat Dhillika în 736 CE, au fost afluenți mai devreme de Partiharas, răsturnat Partiharas. Tomaras au fost învinși de care au fost la rândul lor au fost răsturnate în 1156 CE de regele Visaladeva Chauhan din dinastia Chauhan. După înfrângerea lui Prithviraj Chauhan a cucerit zona Gurgaon, Nuh, Bhiwani și Rewari în 1182 CE. După înfrângerea Prithviraj Chauhan în 1192 CE, zona a intrat sub Qutb al-Din Aibak (1206 CE) din Sultanatul Delhi care l-a învins și l-a ucis pe Fiul lui Prithviraj Hemraj care invadase Mewat sunt din Alwar. Meo, care erau toți hinduși în acele vremuri, l-a ucis pe Sayyid Wajih-ud-din, care a fost trimis să-l subjuge pe Meos, dar ulterior au fost suprimați de nepotul lui Aibak numit Miran Hussain Jang, iar acei Meo care au rămas hinduși au fost obligați să plătească impozitul religios Islamic Jizya, iar alții au fost forțați să se convertească la Islam. În 1249 ce, Balban a ucis 2000 meos rebeli. Rebelii Meo au luat un număr mare de cămile ale armatei lui Balban în 1257-58 CE. În 1260 e.n., Balban a ripostat prin depășirea zonei și uciderea a 250 de prizonieri Meo și sacrificarea a 12.000 de femei, copii și bărbați supraviețuitori. La momentul invaziei Timur în 1398 CE, Sambar Pal, intitulat Bahadur Nahar, din hindus Jadu clan a fost regele proeminent al zonei care a construit Fortul numit Kotla Bahadur Nahar lângă Lacul Kotla din satul Kotla din Nuh. Sambar Pal a fost convertit la Islam cu noul nume Raja Nahar Khan și a devenit fondatorul Khanzada Rajputs după ce s-a supus lui Timur. În 1421 CE, dinastia Sayyid rege al Delhi, Khizr Khan l-a învins pe Fiul convertit al lui Bahadur Nahar Jalal Khan din Mewat și fortul kotla. Când în 1425, nepoții convertiți din Bahadur Nahar numiți Jalal Khan și Abdul Qadir (Jallu și Qaddu) s– au revoltat, au fost învinși de sultanul Delhi Mubarak Shah ( 1421-1434 CE) care a depășit Mewat și l-a ucis pe Qaddu. Jallu a continuat Rebeliunea nativă Mewati împotriva Sultanatului Delhi. În 1527, Hasan Khan Mewati, un descendent al Sambar Pal, s-a alăturat Regelui Rajput Rana Sanga și au fost învinși de Babur la Bătălia de la Khanwa unde Hassan Khan Mewati a fost ucis de Mughals și fiul său Naher Khan II a condus Mewat ca vasal al Mughals. Aurangzeb l-a trimis pe Jai Singh i să-l zdrobească pe revoltătorul șef Khanzada Mewati, Ikram Khan. După moartea lui Aurangzeb, Bahadurgarh și Farrukhnagar din nord se aflau sub Baloch nawabs cărora li s-a acordat jagir în 1713 CE de către regele Mughal Farrukhsiyar, zona centrală a Badshapur se afla sub regele hindus Badgujar Rajput Hathi Singh iar sudul, inclusiv Nuh, se aflau sub marele rege Jat al Statului Bharatpur, Maharaja Suraj Mal. În timpul Imperiului Maratha zona a fost cucerită de generalii lor francezi la sfârșitul secolului al 18-lea și au acordat Farukhnagar George Thomas și Jharsa (Badshahpur) la Begum Sumro și zona de Sud, inclusiv Nuh a rămas sub regele Bharatpur și rudele lor vasale, dintre care unul a fost Nahar Singh.