Elbphilharmonie Hamburg / Herzog & de Meuron

Elbphilharmonie Hamburg / Herzog  de Meuron, © Iwan Baan
© Iwan Baan

© Maxim Schulz© Iwan Baan© Maxim Schulz© Iwan Baan+ 30

Share Share

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Whatsapp
  • Mail
Sau
Clipboard „EXEMPLARUL” Copie

Hamburg, Germania

  • Arhitecți: Herzog & de Meuron
  • An de Completare an de acest proiect de arhitectură An: 2016
  • Fotografii Fotografii: Iwan Baan , Maxim Schulz
  • Producătorii de Branduri cu produse utilizate în acest proiect de arhitectură
    Producatori: Kaldewei, Linvisibile, Sika, Akustik plus, Bazaltit, Buchele, Edgetech, Emco, FSB, FSB Franz Schneider Brakel, Guardian Glass, Hasenkopf, Illbruck, Kampmann, Meiser, Migua, Neuform-t Unustrenwerk Hans Glock GmbH, Octatube, PHOS Design, Rosconi AG, +10schorn & Groh, Sch unustring ziegelwerke, Sopro, Steinberg, velabran, Waagner-Biro Stahlbau AG, Wagner living, Zumtobel, Flashaar-10
  • parteneri:Jacques Herzog, Pierre de Meuron, Ascan Mergenthaler, David Koch
  • zona site-ului:10.540 m2
  • suprafata bruta:125.512 m2
  • amprenta la sol:5.745 m2
  • echipa de proiect:Jan-Christoph Lindert, Nicholas Lyons, Stefan Goeddertz, Stephan Wedrich, Christian Riemenschneider, Carsten Happel, Kai Strehlke, Stephan Achermann, Sabine Althaber, Christiane Anding, Thomas Arnhardt, Petra Arnold, Tobias Becker, Johannes Beinhauer, Uta Beissert, Lina Belling, Andreas Benischke, Inga Benkendorf, Christine Binswanger, Johannes Bregel, Francesco Brenta, Jehann Brunk, Julia Katrin Buse, Ignacio Cabezas, Jean-Claude Cadalbert, Sergio Cobos Unkticlvarez, Massimo Corradi, Guillaume Delemazure, Annika Delorette, Fabian Dieterle, Annette Donat, Patrick Ehrhardt, Carmen Eichenberger, Stephanie Eickelmann, Magdalena Agata Falska, Daniel Fernandez, Hans Focketyn, Birgit Föllmer, Bernhard Forthaus, Andreas Cartofi Prajiti, Asko Fromm, Catherine Gay Menzel, Marco Gelsomini, Ulrich Grenz, Jan Grosch, Jana Grundmann, Hendrik Gruss, Luis Guzmán Grossberger, Christian Hahn, Yvonne Hahn, Naghmeh Haji Beik, David Hammer, Michael Hansmeyer, Nikolai Happ, Bernd Heidlindemann, Jutta Heinze, Magdalena Hellmann, Anne-Kathrin Hellermann, Mirco Hirsch, Volker Helm, Lars Höffgen, Robert Hösl, Philip Hogrebe, Ulrike Corn, Michael King, Ina Jansen, Nils Jarre, Jürgen Johner, Leweni Kalentzi, Andreas Kimmel, Anja Klein, Frank Klimek, Julia Kniess, Uwe Klintworth, Alexander Kolbinger, Benjamin Koren, Tomas Kraus, Jonas Kreis, Nicole Lambrich, Jens Lehmann, Matthias Lehmann, Monika Lietz, Felix Morcovinek, Philipp Loeper, Thomas Lorenz, Christina Louweg, Florian Louweg, Femke L Unktibcke, Tim L Unkttke, Lilian Lyons, Klaus Marten, Jan Maasjosthusmann, Petrina Meier, G Unktz Menzel, Alexander Meyer, Simone Meyer, Henning Michelsen, Alexander Montero Herberth, Jana M Inktsterteicher, Christiane Netz, Andreas Niessen, Monika Niggemeyer, Monica ORS Romagosa, Argel Padilla Figueroa, Benedikt Pedde, Sebastian Pellatz, Malte Petersen, Jorge Picas de Carvalho, Philipp Poppe, Alrun Porkert, Yanbin Qian, Robin Quaas, Leila Reese, Constance von R Inktge, Chantal Reichenbach, Thorge Reinke, Ina Riemann, Nina Rittmeier, Dimitra Riza, Miquel Rodr Inktguez, Christoph R Inkttinger, Guido Roth, Henning Rothfuss, Peter Scherz, Sabine Schilling, Chasper Schmidlin, Alexandra Schmitz, Martin Schneider, Leo schneidewind, Malte Schoemaker, Katrin Schwarz, Henning Severmann, Nadine Stecklina, Markus Stern, Sebastian Stich, Sophie St Unixbe, Stephanie Stratmann, Ulf Sturm, Stefano Tagliacarne, Anke Thestorf, Katharina Thielmann, Kerstin Treiber, Florian Tschacher, Chih-Bin Tseng, Jan Ulbricht, Florian Voigt, Maximilian Vomhof, Christof Weber, Lise Wendler, Philipp Wetzel, Douwe wie Otrivrs, Julius Wienholt, Julia Wildfeuer, Boris Wolf, Patrick Yong, Kai Zang, Xiang Zhou, Bettina Zimmermann, Christian Z Otrivllner, Marco Z Otrivrn
  • client: Freie und Hansestadt, rege Hamburg proiect-Realisierungsgesellschaft mbH
  • proiectant general:H+P Planungsgesellschaft mbH & Co. KG, Hochtief Solutions AG
  • oraș: Hamburg
  • țară:Germany
  • More SpecsLess Specs

    © Maxim Schulz
    © Maxim Schulz

    Between Hanseatic Hub and HafenCity
    The Elbphilharmonie on the Kaispeicher marks a location that most people in Hamburg know about but have never really noticed. Acesta este acum setat pentru a deveni un nou centru de viață socială, culturală și de zi cu zi pentru oamenii din Hamburg și pentru vizitatori din întreaga lume.

    maxim Schulz
    maxim Schulz

    de prea multe ori un nou centru cultural apare pentru a satisface câteva privilegiate. Pentru a face din Noua Filarmonică o adevărată atracție publică, este imperativ să oferim nu numai arhitectură atractivă, ci și un amestec atractiv de utilizări urbane. Complexul de clădiri găzduiește o sală Filarmonică, o sală de muzică de cameră, restaurante, baruri, o terasă panoramică cu vedere la Hamburg și port, apartamente, un hotel și facilități de parcare. Aceste utilizări variate sunt combinate într-o singură clădire, așa cum sunt într-un oraș. Și ca un oraș, cele două arhitecturi contradictorii și suprapuse ale Kaispeicher și Filarmonicii asigură secvențe spațiale incitante, variate: pe de o parte, senzația originală și arhaică a Kaispeicher marcată de relația sa cu portul; pe de altă parte, lumea somptuoasă și elegantă a Filarmonicii. Între timp, există o topografie expansivă a spațiilor publice și private, toate diferind ca caracter și scară: terasa mare a Kaispeicher, extinzându-se ca o nouă piață publică, răspunde lumii orientate spre interior a Filarmonicii construite deasupra ei.

    maxim Schulz
    maxim Schulz

    inima complexului este Elbphilharmonie în sine. A apărut un spațiu care pune în prim plan ascultătorii de muzică și producătorii de muzică într-o asemenea măsură încât, împreună, reprezintă de fapt arhitectura. Tipologia clădirii Filarmonicii a suferit o reformulare arhitecturală care este extrem de radicală în accentul său fără precedent pe apropierea dintre artist și public – aproape ca un stadion de fotbal.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    arhitectura urbană pentru iubitorii de Cultură
    noua Filarmonică nu este doar un site pentru muzică; este un complex rezidențial și cultural cu drepturi depline. Sala de concerte, cu o capacitate de 2100 de locuri, și sala de muzică de cameră pentru 550 de ascultători sunt încorporate între apartamente de lux și un hotel de cinci stele cu servicii încorporate, cum ar fi restaurante, un centru de sănătate și fitness, facilități de conferințe. De mult timp un monument mut al erei postbelice care găzduia ocazional evenimente fringe, Kaispeicher a a fost transformat acum într-un centru vibrant, internațional pentru iubitorii de muzică, un magnet atât pentru turiști, cât și pentru lumea afacerilor. Elbphilharmonie va deveni un punct de reper al orașului Hamburg și un far pentru toată Germania. Va vitaliza cartierul HafenCity în plină expansiune, asigurându-se că nu este doar un satelit al venerabilului oraș Hanseatic, ci un nou cartier urban în sine.

    Iwan Baan
    Iwan Baan
    Iwan Baan
    Iwan Baan

    kaispeicher arhaic
    kaispeicher a, proiectat de Werner kallmorgen, a fost construit între 1963 și 1966 și folosit ca depozit până aproape de sfârșitul secolului trecut. Construit inițial pentru a suporta greutatea a mii de saci grei de boabe de cacao, acum își împrumută construcția solidă pentru a sprijini noua Filarmonică. Potențialul structural și puterea clădirii vechi a fost înrolat pentru a suporta greutatea noii mase care se sprijină pe ea.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    interesul nostru pentru depozit constă nu numai în potențialul său structural neexploatat, ci și în arhitectura sa. Clădirea robustă, aproape distantă, oferă o bază surprinzător de ideală pentru noua sală a Filarmonicii. Se pare că face parte din peisaj și nu face încă parte din oraș, care acum a împins în cele din urmă spre această locație. Depozitele portuare ale secolului al 19-lea au fost concepute pentru a echivala vocabularul FAQ-urilor istorice ale orașului: ferestrele, fundațiile, frontoanele și diferitele elemente decorative sunt toate în concordanță cu stilul arhitectural al vremii. Văzute de pe râul Elba, ele erau menite să se amestece cu orizontul orașului, în ciuda faptului că erau depozite nelocuite care nu necesitau și nici nu invitau prezența luminii, a aerului și a soarelui.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    dar nu Kaispeicher A: este o clădire grea, masivă din cărămidă, ca multe alte depozite din Portul Hamburg, dar nu este arhaice fa-uri sunt abstracte și distante. Grila obișnuită a clădirii de găuri de 50 x 75 cm nu poate fi numită ferestre; ele sunt mai mult structură decât deschidere.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    noua clădire din sticlă
    noua clădire a fost extrudată din forma Kaispeicherului; este identic în planul solului cu blocul de cărămidă al clădirii mai vechi, deasupra căruia se ridică. Cu toate acestea, în partea de sus și de jos, noua structură are o abordare diferită de forma liniștită și simplă a depozitului de mai jos: măturarea ondulată a acoperișului se ridică de la capătul estic inferior până la înălțimea sa maximă de 108 metri la Kaispitze (vârful peninsulei). Elbphilharmonie este un punct de reper vizibil de departe, împrumutând un accent vertical complet nou aspectului orizontal care caracterizează orașul Hamburg. Există un sentiment mai mare de spațiu aici, în această nouă locație urbană, generată de întinderea apei și de Scara industrială a navelor maritime.

    XV maxim Schulz
    XV maxim Schulz

    sticla din sticla, compusa in parte din panouri curbate, unele dintre ele cioplite deschise, transforma cladirea noua, cocoțata pe partea de sus a celui vechi, într-un cristal gigantic, irizat, al cărui aspect continuă să se schimbe pe măsură ce captează reflecțiile cerului, apei și orașului.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    partea de jos a suprastructurii are, de asemenea, o dinamică expresivă. De-a lungul marginilor sale, cerul poate fi văzut din piață prin deschideri în formă de boltă, creând vederi spectaculoase, teatrale atât ale râului Elba, cât și ale centrului orașului Hamburg. Mai departe în interior, deschiderile verticale adânci oferă relații vizuale în continuă schimbare între piață și foaiere pe diferite niveluri.

    Iwan Baan
    Iwan Baan

    intrare și Plaza
    intrarea principală a complexului Kaispeicher se află la est. O scară rulantă excepțional de lungă duce până la piață; descrie o ușoară curbă, astfel încât nu poate fi văzută în întregime de la un capăt la altul. Este o experiență spațială în sine; se taie direct prin întregul Kaispeicher, trecând printr-o fereastră panoramică mare, cu un balcon care oferă o vedere a portului înainte de a continua până la piață. Acesta din urmă, așezat deasupra Kaispeicher și sub noua clădire, este ca o balama gigantică între vechi și nou. Este un nou spațiu public care oferă o panoramă unică. Restaurantele, barurile, casa de bilete și holul hotelului sunt situate aici, precum și accesul la foaierele noii filarmonici.

    Iwan Baan
    Iwan Baan
    Iwan Baan
    Iwan Baan

    Elbphilharmonie
    Ce fel de spațiu va fi Filarmonica? Ce preocupări acustice și arhitecturale au intrat în construcția sa? Ce tradiție rezonează în această sală în comparație cu alte locații noi, să zicem, din Tokyo și Los Angeles sau modelul ur din Berlin. Curând a devenit clar că Filarmonica din Hamburg va fi diferită de acel model ur, Filarmonica Scharoun. Numai premisele – datele radicale ale locației, și anume portul și depozitul existent-invită la schimbare. Acesta este un proiect al secolului 21 care ar fi fost de neconceput înainte. Ceea ce s-a păstrat este ideea fundamentală a Filarmonicii ca spațiu în care orchestra și dirijorul se află în mijlocul publicului, așa cum era: aici arhitectura și amenajarea nivelurilor își iau semnalul din logica percepției acustice și vizuale a muzicii, interpreților și publicului. Dar această logică duce la o altă concluzie. Nivelurile sunt mai omniprezente; nivelurile, pereții și tavanul formează o unitate spațială. Oamenii, adică combinația dintre public și muzicieni, determină spațiul; spațiul pare să fie format doar din oameni. În acest sens, seamănă cu tipologia stadionului de fotbal pe care l-am dezvoltat în ultimii ani, cu scopul de a permite o apropiere aproape interactivă între public și jucători. Am studiat, de asemenea, forme arhaice de teatru, cum ar fi Globul lui Shakespeare, în vederea exploatării dimensiunii verticale. Geometria complexă a sălii unește fluxul organic cu forma incisivă, aproape statică. Mergând, stând în picioare, stând, văzând, fiind văzut, ascultând… toate activitățile și nevoile oamenilor dintr-o sală de concerte sunt exprimate explicit în arhitectura spațiului. Acest spațiu, care se ridică vertical aproape ca un cort, oferă spațiu pentru 2100 de persoane pentru a se aduna pentru plăcerea de a face și de a asculta muzică. Forma falnică a sălii definește structura statică a întregului volum al clădirii și este în mod corespunzător ecou în silueta clădirii în ansamblu.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.