populația umană este expusă continuu la numeroși factori de stres nocivi din mediu, provocând efecte negative asupra sănătății și/sau dereglementarea nivelurilor de biomarker. Cu toate acestea, studiile care raportează niciun impact sau chiar pozitiv al unor factori de stres asupra oamenilor sunt, de asemenea, publicate uneori. Scopul principal al acestei revizuiri este de a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a ultimului deceniu al cercetării Cehe în domeniul biomonitorizării, privind efectul diferitelor niveluri de poluare a aerului (benzopiran) și radiații (uraniu, examinarea cu raze X și fondul natural de radon) asupra grupurilor de populație expuse diferit. Deoarece unele rezultate obținute din studiile citogenetice au fost opuse decât cele ipotezate, am căutat o interpretare semnificativă în studiile genomice/epigenetice.o analiză detaliată a datelor noastre, susținută de studiile altora și de cunoștințele epigenetice actuale, conduce la o ipoteză a mecanismului versatil de adaptare la factorii de stres din mediu prin setările de metilare a ADN-ului, care pot chiar să provină din dezvoltarea prenatală și să contribuie la reducerea nivelurilor de deteriorare a ADN-ului. Această ipoteză este pe deplin în acord cu datele neașteptate din studiile noastre (de ex. niveluri mai scăzute de deteriorare a ADN-ului la subiecții din regiuni foarte poluate decât la subiecții de control sau la subiecții expuși în mod repetat la un poluant decât la cei fără expunere anterioară) și este, de asemenea, susținut de diferențele în modelele de metilare a ADN-ului în grupurile din regiuni cu diferite niveluri de poluare.

în lumina ipotezei de adaptare, următoarele puncte pot fi sugerate pentru cercetările viitoare: (i) expunerea cronică și acută a subiecților de studiu ar trebui să fie distinsă; (ii) Istoricul expunerii ar trebui să fie cartografiat, inclusiv locul de reședință în timpul vieții și dezvoltării prenatale; (iii) modificările markerilor epigenetici trebuie monitorizate în timp.

în rezumat, investigarea adaptării umane la mediu, unul dintre cele mai importante procese de supraviețuire, este o nouă provocare pentru cercetările viitoare în domeniul biomonitorizării umane care ne pot schimba viziunea asupra rezultatelor analizelor biomarker și a potențialelor efecte negative asupra sănătății mediului.