thee Oxford Dictionary of Nursery Rhymes (1951) identifică rima ca fiind primul poem englezesc scris pe pământ American, sugerând că datează din secolul al 17-lea și că ar fi putut fi scris de un colonist englez care a observat modul în care femeile Native americane își legănau bebelușii în leagăne de scoarță de mesteacăn, care erau suspendate de ramurile copacilor, permițând vântului să-l legene pe bebeluș să doarmă. Cuvintele au apărut tipărite în Anglia c. 1765.

în Derbyshire, Anglia, legenda locală spune că piesa se referă la un personaj local la sfârșitul secolului al 18-lea, Betty Kenny (Kate Kenyon), care a trăit împreună cu soțul ei, Luke, și cei opt copii ai lor într-un copac imens de Tisa în Shining Cliff Woods din Valea Derwent, unde o creangă scobită a servit drept leagăn.o altă teorie spune că versurile se referă la evenimente care au precedat imediat Revoluția Glorioasă. Copilul ar trebui să fie fiul lui Iacob al VII-lea și al II-lea, despre care se credea că este copilul altcuiva introdus în camera de naștere pentru a oferi un moștenitor Romano-Catolic pentru James. „Vântul „poate fi acel” vânt „Protestant sau forța” suflând „sau venind din Olanda aducându-l pe nepotul și ginerele lui James William de Orange, care în cele din urmă l-ar depune pe regele Iacob al II-lea în revoluție (același” vânt Protestant ” care salvase Anglia de Armada spaniolă cu un secol mai devreme). „Leagănul” este casa regală a lui Stuart. Cea mai veche versiune înregistrată a cuvintelor tipărite a apărut cu o notă de subsol, „acest lucru poate servi drept avertisment pentru cei mândri și ambițioși, care urcă atât de sus încât în general cad în cele din urmă”, care poate fi citit ca susținând un sens satiric. Da, într-adevăr.o altă teorie este că piesa se bazează pe un ritual din secolul al 17-lea care a avut loc după ce un nou-născut a murit. Mama atârna copilul de un coș pe o ramură dintr-un copac și aștepta să vadă dacă va reveni la viață. Linia „când ramura se rupe, bebelușul va cădea” ar sugera că bebelușul avea o greutate moartă, atât de grea încât să rupă ramura.

o altă teorie este că piesa este din secolul al 17-lea marinei britanice pentru a descrie ‘copac de sus, sau leagăn’ (acum denumit în mod obișnuit ca cuibul ciori) băieții pulbere (sau băieți cabină) a trebuit să urce pentru a păstra o privire. Dacă vă păstrați în minte acest lucru a fost cel mai înalt punct în navă și citit versurile cu acest gând rima pepinieră are sens perfect. „Când bate vântul, leagănul se va roti”, cel mai înalt punct al navei se va roti cel mai mult. „Când ramura se rupe, leagănul va cădea”. Ramura este partea din față a navei, iar ruperea ramurii descrie partea din față a navei care se rupe peste un val. „Și jos va veni copilul, leagănul și toate”. Era un loc aproape obișnuit ca leagănul să se rupă în timpul unei furtuni.

o altă posibilitate este că cuvintele au început ca o rimă „dandling” – una folosită în timp ce un copil este învârtit și uneori aruncat și prins. O rimă timpurie de dandling este citată în Oxford Nursery Rhyme Book, care are o oarecare asemănare:

Prinde-l, cioară! Cară-l, zmeu! Ia-l până când merele sunt coapte; Când acestea sunt coapte și gata să cadă, aici vine copilul, mere și toate, woop woop.