Carolina de Sud solicită acuzarea – penală (2018)

partea a VI – a apărări

XV 6-11 autoapărare-luptă reciprocă

dacă inculpatul a participat voluntar la luptă reciprocă în alte scopuri decât protecția, el nu poate justifica sau scuza victima în cursul unui astfel de conflict pe motiv de autoapărare, indiferent de ce extremitate sau pericol iminent ar putea fi redus la în curs de desfășurare a luptei, cu excepția cazului, înainte de a fost comisă, el sa retras și sa străduit cu bună-credință pentru a și, fie prin cuvânt sau act, a făcut acest fapt cunoscut victimei.

lupta reciprocă există atunci când există intenție reciprocă și dorința de a lupta. Intenția reciprocă se manifestă prin actele și conduita părților și circumstanțele care participă și conduc la luptă. Mai mult, trebuie arătat că ambele părți erau înarmate cu o armă mortală. Lupta reciprocă interzice o cerere de autoapărare, deoarece neagă elementul de a nu fi vinovat. Doctrina de luptă reciprocă este declanșată atunci când ambele părți contribuie la lupta rezultată. Autoapărarea este disponibilă numai atunci când inculpatul este fără vină în aducerea dificultății.

deoarece lupta reciprocă necesită intenție reciprocă și dorința de a lupta, dacă se constată că un inculpat a fost implicat în lupta reciprocă, elementul „fără vină” al autoapărării nu poate fi stabilit. Lupta reciprocă acționează ca un bar pentru autoapărare, deoarece necesită un acord reciproc pentru a lupta în condiții egale în alte scopuri decât protecția.

dacă inculpatul este angajat în luptă reciprocă, autoapărarea este indisponibilă, cu excepția cazului în care inculpatul se retrage din conflict înainte de a se produce. Dacă, înainte de a se produce, inculpatul s-a retras și a încercat cu bună credință să evite un conflict suplimentar și, fie prin cuvânt, fie prin act, a făcut cunoscut acest fapt victimei, el ar fi fără vină în a aduce dificultatea. Astfel, dacă după începerea unui atac sau inițierea unei întâlniri, inculpatul s-a retras cu bună credință din conflict și a anunțat într-un fel adversarului său intenția de a se retrage, el este restabilit la dreptul său de autoapărare, astfel încât, dacă adversarul său îl urmărește, inculpatul poate, având convingerea rezonabilă că este în pericol, să-și rănească sau să-și omoare adversarul. O astfel de comunicare către adversar a retragerii de către inculpat poate fi explicită și verbală, prin utilizarea cuvintelor sau poate fi implicită în comportament, cum ar fi retragerea sau încercarea de a se retrage de pe scenă și abandonarea conflictului.