„y un concept important în estetica tradițională japoneză. Traducerea exactă a cuvântului depinde de context. Y centigen nu este o aluzie la o altă lume. Este vorba despre această lume, această experiență…

„să privești soarele scufundându-se în spatele unui deal îmbrăcat în flori. Să rătăcească într-o pădure uriașă fără să se gândească la întoarcere. Să stai pe țărm și să privești după o barcă care dispare în spatele insulelor îndepărtate. Pentru a contempla zborul gâștelor sălbatice văzute și pierdute printre nori… ” ~ Zeami Motokiyo

idealurile estetice japoneze sunt cel mai puternic influențate de Budismul Japonez. În tradiția budistă, toate lucrurile sunt considerate fie evoluând din, fie dizolvându-se în neant. Acest „nimic” nu este spațiu gol. Este mai degrabă un spațiu de potențialitate.

dacă mările reprezintă potențial, atunci fiecare lucru este ca un val care se ridică din el și se întoarce la el. Nu există valuri permanente. Nu există valuri perfecte. În niciun moment nu este un val complet, chiar și la vârf. Natura este văzută ca un întreg dinamic care trebuie admirat și apreciat.

această apreciere a naturii a fost fundamentală pentru multe idealuri estetice japoneze, „Arte” și alte elemente culturale. În acest sens, noțiunea de” artă ” (sau echivalentul său conceptual) este, de asemenea, destul de diferită de tradițiile occidentale..

estetica japoneză este un set de idealuri antice care includ „wabi” (frumusețe tranzitorie și stark), „sabi” (frumusețea îmbătrânirii naturale) și „Y.”Aceste idealuri, și altele, stau la baza multor norme culturale și estetice japoneze.. Astfel, deși este văzut ca o filozofie în societățile occidentale, conceptul de estetică din Japonia este văzut ca o parte integrantă a vieții de zi cu zi.

Wabi și sabi se referă la o abordare atentă a vieții de zi cu zi. De-a lungul timpului, semnificațiile lor s-au suprapus și s-au convergut până când au fost unificate în wabi-sabi (XV), estetica definită ca frumusețea lucrurilor „imperfectă, impermanentă și incompletă.”

lucrurile în mugur, sau lucrurile în decădere, așa cum au fost, sunt mai evocatoare pentru wabi-sabi decât lucrurile în plină floare, deoarece sugerează efemeritatea lucrurilor. Pe măsură ce lucrurile vin și pleacă, ele arată semne ale venirii sau plecării lor și aceste semne sunt considerate a fi frumoase.

în acest sens, frumusețea este o stare modificată de conștiință și poate fi văzută în lumesc și simplu. Semnăturile naturii pot fi atât de subtile încât este nevoie de o minte liniștită și de un ochi cultivat pentru a le discerne. În filosofia Zen există șapte principii estetice pentru realizarea wabi-sabi.

Fukinsei (sec): asimetrie, neregularitate; Kanso (sec): simplitate; koko: Basic, erodat; Shizen (sec): fără pretenții, natural; Yugen (sec): grație subtilă profundă, nu evidentă; Datsuzoku (INQ.): nemărginit de convenție, liber; seijaku (inq.): liniște, liniște.

fiecare dintre aceste lucruri se găsesc în natură, dar pot sugera virtuți ale caracterului uman și adecvarea comportamentului. Acest lucru, la rândul său, sugerează că virtutea poate fi insuflată printr-o apreciere și practică a artelor. Prin urmare, idealurile estetice au o conotație etică și pătrund o mare parte din cultura japoneză.”