Adapted from Old Greek Stories Told Anew by Josephine Preston Peabody,

There once lived in Babylonia two lovers named Pyramus and Thisbe, care au fost separați de o nenorocire ciudată. Căci locuiau în case legate și, deși părinții lor le interziseseră să se căsătorească, aceștia doi găsiseră un mijloc de a vorbi împreună printr-o crăpătură din perete.

aici, din nou și din nou, Pyramus pe partea lui de perete și Thisbe pe ei, s-ar întâlni să-și spună reciproc tot ce sa întâmplat în timpul zilei și să se plângă de părinții lor cruzi. În cele din urmă, au decis că nu mai pot suporta și că își vor părăsi casele și se vor căsători, indiferent de ce. Plănuiau să se întâlnească, într-o anumită seară, lângă un dud lângă mormântul regelui Ninus, în afara porților orașului. Odată ce s-au întâlnit în siguranță, au fost hotărâți să fugă împreună.

până acum totul a mers bine. La ora stabilită, Thisbe, voalat puternic pentru a se deghiza, a reușit să scape de acasă neobservată și, după o călătorie secretă pe străzile Babilonului, a ajuns într-o grădină de dud lângă mormântul lui Ninus. Locul era pustiu și, odată ajuns acolo, și-a scos vălul de pe față pentru a vedea dacă Pyramus aștepta undeva printre umbre. A auzit sunetul pașilor și s—a întors să vadă—nu Pyramus, ci o creatură nedorită la orice întâlnire-nimeni alta decât o leoaică ghemuită să bea dintr-un iaz din apropiere.

fără un strigăt, Thisbe a fugit, aruncându-și vălul în timp ce alerga. A găsit o ascunzătoare printre stânci la o anumită distanță și acolo a așteptat, neștiind ce altceva să facă.

leoaica, după ce și—a potolit setea după o masă violentă, s—a întors din primăvară și, venind pe văl, a adulmecat-o curios, a sfâșiat-o și a aruncat-o cu fălcile ei sângeroase, – așa cum ar fi făcut-o cu ea însăși, – apoi a scăpat jucăria și a plecat din nou în pădure.

a fost doar puțin după aceasta că Pyramus a venit grăbindu-se la locul de întâlnire, fără suflare cu entuziasm pentru a găsi Thisbe și spune-i ce l-au întârziat. Nu a găsit nimic acolo. Pentru o clipă a fost nedumerit. Apoi a căutat un semn de la ea, o urmă de la piscină. Nu a fost traseul de o fiară sălbatică în iarbă, și în apropiere de un voal de Femeie, rupt și pătat cu sânge; el a luat-o și știa că a fost Thisbe lui.

deci, ea a venit la ora stabilită, adevărat cuvântul ei; ea a așteptat acolo pentru el singur și fără apărare, și ea a fost mâncat de unele fiară din junglă! Când aceste gânduri s-au năpustit asupra minții tânărului, el nu a mai putut îndura.

” a fost să mă întâlnești, Thisbe, că ai ajuns la o astfel de moarte?”a strigat el. „Și am urmat prea târziu. Dar voi plăti. Chiar și acum am venit târziu, dar promit că nu a fost vina mea!”

în timp ce spunea acest lucru, tânărul sărac și-a scos sabia și a căzut peste ea, acolo la poalele acelui dud pe care îl numise ca punct de întâlnire, iar sângele său a trecut peste rădăcini.

chiar în aceste momente, Thisbe, auzind niciun sunet și puțin liniștit, plecase din ascunzătoarea ei și ajunsese la marginea pădurii. Ea a văzut că leoaica a plecat de primăvară, și, dornici de a arăta iubitul ei că ea a îndrăznit toate lucrurile să păstreze credința, ea a venit încet, încetul cu încetul, înapoi la dud.

l-a găsit pe Pyramus acolo, conform promisiunii sale. Sabia lui era în inima lui, teaca goală lângă el și în mâna lui încă ținea vălul ei. Thisbe a văzut aceste lucruri ca și cum ar fi fost într-un vis și deodată adevărul a trezit-o. A văzut nenorocirea tragică a tuturor, iar când muribundul Pyramus și-a deschis ochii și i-a fixat asupra ei, inima i s-a rupt. Cu aceeași sabie sa înjunghiat, iar iubitorii au murit împreună.

acolo părinții i-au găsit, după o căutare epuizantă, și au fost îngropați împreună în același mormânt. Dar boabele dudului s-au înroșit în acea zi, iar roșu au rămas de atunci.