Joseph Kosuth a scris odată: „arta pe care o numesc artă conceptuală este așa, deoarece se bazează pe o anchetă asupra naturii artei.”Unul și trei scaune este considerată una dintre primele piese conceptuale concepute de artist, după un criteriu pe care el însuși l-a descris drept „anti-formalist” și care, tautologic, abordează un singur proces de gândire din trei perspective separate: prin obiect (scaunul), reprezentarea sau indexul său (fotografia aceluiași scaun) și două elemente lingvistice (cuvântul care descrie obiectul și definiția acestuia). Făcând acest lucru, Kosuth atrage atenția asupra unui cod cu trei căi de abordare a realității: un cod obiectual, un cod vizual și un cod verbal (referință, reprezentare și limbaj). Aceasta este o lucrare care reprezintă sămânța artei conceptuale pe care anumiți critici, cum ar fi Catherine Millet, au considerat-o, în contradicție directă cu intențiile lui Kosuth, ca un exemplu de formalism, conform definiției lui Clement Greenberg: ceea ce se referă exclusiv la artă, la faptul că o lucrare de artă comentează doar piesa în sine. Millet a văzut această auto-definiție a operei de artă ca ” norma de bază a artistului conceptual, care a construit un sistem teoretic complet care a preluat definiția lor a unei opere de artă sau a unui proces artistic, iar înțelegerea lor este progresul prin realitate.”
Carmen Fern si Aparicio