incidența diabetului zaharat de tip 2 este în creștere la nivel mondial și este acum una dintre principalele cauze ale bolii renale în stadiul final în țările occidentale. Diabetul zaharat de tip 2 este, de asemenea, un factor de risc major pentru evenimentele cardiovasculare. Prin urmare, identificarea timpurie a pacienților cu cel mai mare risc și inițierea ulterioară a tratamentelor de protecție renală și cardiovasculară sunt de cea mai mare importanță. Microalbuminuria se referă la o creștere subclinică a excreției urinare de albumină. Prin definiție, corespunde unei rate de excreție a albuminei de 20 până la 200 microg/min (30 până la 300 mg/zi) sau unui raport albumină-creatinină (mg/mmol) de 2, 5 până la 25 la bărbați și 3, 5 până la 35 la femei. Microalbuminuria este o constatare clinică importantă, deoarece nu este asociată doar cu un risc crescut de progresie la proteinurie evidentă (macroalbuminurie) și insuficiență renală, ci și evenimente cardiovasculare. La pacienții care progresează spre nefropatie evidentă, microalbuminuria precede de obicei macroalbuminuria cu un interval de 5 până la 10 ani. La pacienții cu diabet zaharat de tip 1, tensiunea arterială crește și funcția renală scade după debutul macroalbuminuriei. Cu toate acestea, la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială și scăderea funcției renale pot apărea atunci când excreția albuminei este încă în intervalul microalbuminuric. Studiile clinice mari au demonstrat că obținerea glicemiei strânse (adică hemoglobină glicozilată < 7,0%) și a tensiunii arteriale (adică. < 130/85mm Hg) controlul întârzie progresia bolii renale. Există dovezi acumulate care sugerează că utilizarea medicamentelor antihipertensive care vizează sistemul renină-angiotensină (RAS) poate încetini progresia bolii renale și poate oferi cardioprotecție la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și microalbuminurie. Medicamentele antihipertensive care vizează RAS par, de asemenea, să aibă avantaje față de reducerea tensiunii arteriale sistemice. Pe scurt, screeningul anual al pacienților cu diabet zaharat de tip 2 pentru microalbuminurie și inițierea măsurilor de întârziere a progresiei bolilor renale și cardiovasculare sunt acum considerate parte a practicii clinice de rutină. În special, descoperirea microalbuminuriei ar trebui să provoace o modificare intensificată a factorilor de risc comuni pentru bolile renale și cardiovasculare, adică hiperglicemia, hipertensiunea, dislipidemia și fumatul. Tratamentul antihipertensiv la pacienții cu microalbuminurie și diabet zaharat de tip 2 trebuie inițiat cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau antagoniști ai receptorilor angiotensinei II de tip 1.